A trecut aproape o luna de la plecarea oficiala din Constanta. Suntem la capatul unei perioade dificile , de munca intensa, de consum nervos.

[Citeste articolul pe Panzele Sus! ]

Dupa ce i-am laudat atata, bulgarii s-au deochiat. Cel cu inoxul si-a facut treba dar cu o luna intarziere. Cel cu aparatura de navigatie ne-a tot amanat, nu a adus echipamentele la timp. I-am cerut un cablu de 3 m si el ne-a adus unul de 2 si, uite-asa, te enervezi si bombani si pierzi timp…

Orice ar fi, Marius a hotarat: duminica, 2 august, plecam! Cu fire trase, fara, cu toate cablurile pozate sau nu… gata! Nu mai putem! Vrem la mare, vrem la soare!

Ne-ajunge atata santier. O vorba marinareasca spune ca ca esti pregatit sa pleci cu barca atunci cand rididci ancora. Asa se intampla de fiecare data. Asemeni mamei din “ Home Alone”, ai mereu sentimentul ca ai uitat ceva.

Azi, 1 august, a sosit si prietenul nostru Radu Turta care ne va insoti pe o portiune din traseu. A venit ca Martin Stricland, zis si Sticland, incarcat cu ceva sticle de wiski, ca sa avem cu ce servi musafirii (de!).



De altfel aprovizionarea barcii a inceput acum o luna in Romania cand am cumparat primele conseve de ciorba de burta, sarmale, pate. La acestea am adaugat: leustean, patrunjel si marar uscat, plicuri cu bors (spre aducere aminte).

Din Bulgaria am cumparat zacusca, salata de vinete, ardei capia copti, gogosarei picanti umpluti cu branza, telemea in cutii, condimente.

Aprovizionarea la barca nu inseamna doar alimente. Am cumparat mototrina, benzina pentru motorul de la dinghy. Am umplut tancurile de apa, am pus motorina in bidoane, am cumparat apa de baut. Avem cam tot ce trebuie. Ultimele cumparaturi sunt legumele, fructele proaspete si painea.

Bineinteles ca socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ. Duminica am muncit pana dupa-amiaza ca sa strangem toate lucrurile, sa punem totul pe barca, sa spalam barca si, in final, sa plecam.

Prietenul Milen a venit sa ne conduca. Am baut o bere impreuna, am schimbat adrese. Ne-am luat ramas bun, ne-a dat linia si am plecat. Nu mult dupa ce ne-am indepartat Marius a constatat ca pilotul automat nu raspunde la comenzi. A incercat sa-I scimbe interfata, a verificat cablurile dar, nimic. Am luat hotararea sa ne intoarcem; nu puteam pleca la asa un drum fara pilot. Si apoi, dupa atata munca ar fi fost normal sa plecam cu toata aparatura in stare de functionare. Seara am fost cat se poate de pleostiti. A doua zi am sunat la cei de la Raymarine de unde am achizitionat aparatura; de data asta au fost promti. Au venit, au reparat defectiunea si apoi am plecat. Pe bune!

Am stabilit prima oprire: Turcia, orasul Tekirdag. Avem un prieten aici, doctor, care e navigator ca si noi. Vrem sa-l vizitam.

Am navigat 24 de ore pana sa intram in canalul Bosfor.A doua zi dimineata, 5 august la ora 9, am ajuns in Tekirdag. Am tras la dig. Vremea era excelenta in acea dimineata. Am pregatit micul dejun: oua ochiuri cu salata de rosii. Am mai stat putin si a aparut si prietenul Nuray Kurt. Dar asta va fi o alta poveste…