Iata-ne din nou in Malaezia, la trekking de data asta. Locatia: Gunung Stong, Gunung Ayam si Gunung Baha (gunung inseamna munte, ayam inseamna pui), in Dabong, aproape de granita cu Tailanda, in jungla Jelawang). Cascada Stong are 300 de metri de la izvor pana la baza, pe trei nivele.

Ziua 0 - Singapore - Dabong

In primul rand, trebuie sa spun ca am plecat la drum fara sa avem dinainte aranjat un ghid, asta pentru ca nu am gasit nici un ghid disponibil (aveam sa aflam mai tarziu ca marea majoritate a ghizilor erau la un curs). Am urcat în tren la Tanjong Pagar, gara din Singapore. Ştiaţi că această gară aparţine de Malaezia? Am trecut în Malaysia (şi a trecut prin vamă!) înainte de a merge din Singapore. Iată-ne caută super pregătiti pentru ceea ce va urma.

Echipamentul unui explorator: apa - am ajuns sa bem circa 5 l de persoană pe zi -  pastilele de epurare a apei sa traiasca! Tricou dry fit (în special dacă mergi în junglă)! Ghete trekking semi rigid - unele soanatoase - astea din imagine sunt preferatele mele deoarece au indurat 2 luni in America de Sud, inclusiv taiatul de trepte pe pietriş; Pantaloni trekking - Columbia titan (de la raionul de barbati bineinteles) - imi pentru că  poti sa dai jos partea de jos, si! pe jumătate de pe piciorul stâng am un buzunar cu fermoar unde pot tine .... ... ghici ce?! Hârtie igienică, ha! Un ceas pe mana stanga (cu o alarmă pentru trezirile matinale) Si evident o tunsoare ciudata pentru  completare.

Asa cum se poarta la caile ferate malaeziene, trenul a intarziat o ora la plecare, si drumul a fost lung si incet. Partea nasola a fost ca din cauza ca era un weekend lung, nu am reusit sa gasim locuri la cuseta asa ca am petrecut cele 12 ore pe scaun.

Ziua 1 - Dabong - Baha camp

 Am ajuns in Dabong la ora 6:25 dimineata. Erau multe grupuri de singaporezi cu grup organizat, asa ca am reusit cu greu sa luam ceva de mancare la mancatoria de langa gara - un nasi lemak foarte plictisitor - dar nu prea aveam de alse pentru ca nu erau decat 3 mancatorii in satucul ala si numai aia deschisa la 6 dimineata. Dupa ce am mancat am taiat-o rapid de acolo pentru ca vroiam sa prindem loc de cort.

Faza e ca din satuc pana la intrarea in jungla trebuie sa faci cam 6 km. Intr-un raport de tura  din 2005 pe care lam citit eu de pe net, spuneau ca treubie sa treci un rau dupa care sa iei o masina spre intrarea in rezervatie. Cine s-ar fi gandit ca intre 2005-2009 oamenii au construit un pod peste rau? Asa ca iata-ne pe marginea raului la 7 dimineata intr-un sat adormit, realizand ca a) nu sunt barci ca sa trecem b) e un pod la vreo suta de metri mai incolo dar ca sa il trecem trebuie sa gasim strada care trece pe dansul. Si hai inapoi la deal, si din nou prin satul adormit (numai gainile erau treze). In fine, pana la urma am intrebat-o pe o malaezianca adormita unde e drumul spre gunung stong, ea s-a dus intai in casa sa ceara voie de la barbatul ei sa plece, a iesit cu o basma in cap si un copil de mana si ne-a facut semn sa o urmam. Si am urmat-o, evident inapoi la gara, unde ea a vorbit cu un ghid sa ne ajute si pe amaratii de noi :)) De-acuma eram aranjati, a vorbit marian cu ghidul si a ramas ca o sa luam o masina de-a lor sa ne duca pana la intrare. Intre timp am mai stat de vorba cu singaporezii, un grup avea niste tineri de 71 - 75 de ani, si o doamna chiar ne-a spus cand vorbeam de planurile de anul viitor, ca ea vrea sa mearga sa faca Appalachian trail in state. Era foarte mandra de varsta ei, 72 de ani.

Si iata-ne ajunsi la baza, am semnat si am platit taxa, l-am lasat pe ghid sa-si astepte restul grupului care venea cu alta masina, si am taiat-o la deal. Sunt doua drumuri spre Baha camp, noi fara sa stim l-am luat pe cel mai putin scenic, dar urma sa coboram pe cel de langa cascada. Si da-i si urca si da-i si urca, cea mai mare problema a noastra pe langa panta care era in gat a fost faptul ca jungla era foarte deasa si deci faceam o super sauna (tricourile dry fit au fost perfecte, s-au uscat foarte repede). Pozele spun totul, noroi, desisuri, furnici, dar fericire mare caci de mult n-am mai iesit la munte.

Am ajuns la tabara la 9:30 si ne-am felicitat ca nu i-am asteptat pe singaporezi caci ei au ajuns pe la 12 si ceva. Am pus cortul, ne-am plimbat prin zona, am facut poze, am pus hainele la uscat. Asta-i cortul nostru de 20 de euro, e cel mai mare cort de doua persoane in care am stat, marian si cu mine avem loc berechet, desi cred ca la un vant sau o ploaie mai serioasa ramanem fara dansul.

Si iata-ne si deasupra cascadei.

Putin mai tarziu am fost si am inotat in micile piscine de dinainte de abrupt. 

Ne-am uscat la marginea cascadei cu privelisti pe masura, ne-am prostit la camera si am facut tot felul de prostii.

Masa de pranz a fost FASOLE mmmmm. In timp ce o preparam a venit un ghid si ne-a spus ca ar fi bine sa ne mutam cortul pentru ca exista pericol sa cada copacii. Se pare ca cu cat sunt copacii mai solizi, cu atat sunt mai putreziti i exista sanse mari sa cada. 

Dupa ce am mancat am fost mai sus sa vedem nivelul doi al cascadei.

Ziua 2 - Baha camp spre Gunung Baha & Gunung Ayam

Ne-am trezit la 6:10 sa vedem rasaritul.

Dupa care am mancat rapid ceva si am taiat-o spre Gunung Baha si Ayam. Tre sa urci o coama, sa treci un rau, sa cobori o vale, sa treci alt rau dupa care sa urci spre Baha si Ayam. Ghizii ziceau ca dureaza 7 ore, noi am facut 4:30, dar cred ca ei merg mult mai relaxati, noi vroiam insa sa scapam cat mai repede de sauna. Cu sauna ne-am mai revenit mai ales dupa ce am urcat cam pe la 1000m, unde se schimba jungla si incepe padurea de bonsai. Rutele nu sunt marcate pentru ca marea majoritate a oamenilor merge cu ghid, dar ghizii si-au marcat drumul cu niste fire de rafie legate de copaci din cand in cand si! niste bucatele de ziar (nu glumesc) lasate pe poteca din cand in cand.

Iata-ma la primul rau. Dupa cum se vede, sunt purtatorul oficial de gunoi.

Multi busteni pe drum, din cand in cand plini de furnici gigant.

Si foarte putine orhidee.

Si iata-ne, trei ore mai tarziu, la Gunung Baha, 1450m. Nu e inalt, dar am urcat 1450m de la baza.

Marian a luat tricoul meu pentru ca al lui era foarte ud, si am luat-o prin padurea de bonsai spre campul numarul doi.

Multe ore mai tarziu au ajuns si alte doua echipe. Ghizii au fost foarte uimiti sa vada ca am reusit sa ajungem acolo singuri, fara ghid. Nu le-am spus evident ca am ratat Gunung Ayam ca ar fi fost prea satisfacuti.

Am avut ghinionul sa se aseze un grup de sase francezi langa noi care urlau, injurau, scoteau numai prostii pe toate orificiile (nu glumesc).. S-au potolit de-abia pe la noua jumate cand i-am rugat sa o lase mai usor.

Ziua 3 - Gunung Ayam, Gunung Stong

Am plecat devreme, pe la ora 7 ca sa scapam cat mai repede de francezii care dadeau semne de trezire. Intai, am gasit varful de pe Gunung Ayam si am facut si pozele de varf obligatorii :)

Eh, daca mergeam cu ghizii am fi stiut ca exista o scurtatura de pe Gunung Ayam pana pe Gunung Stong, da' daca am fost singuri singurei, a trebuit sa o luam pe acelasi drum pe care am venit: coborat pe unde am urcat, trecut primul rau, urcat din nou si la intersectie unde facusem dreapta cu o zi inainte, acum am luat-o drept inainte. Drumul nu a fost usor de loc, la un moment dat am si urcat un jgheab vreo 45 de minute... Nu era dificil, dar era foarte abrupt. Ce era intersant la el era faptul ca noi de fapt urcam pe radacinile copacilor - ulterior a trebuit sa si coboram pe acolo, ceea ce a fost destul de obositor. In fine, nu prea avem poze ca ne-a fost lene sa il scoatem pe Bobby (aparatul foto) din rucsac.

Pana una alta! am dat si peste o pestera unde era o liana, prilej perfect sa facem pe Tarzan si pe Jane (eu chiar am cazut in apa, dar asta nu se vede in poze :) )

Si da-i si urca si da-i si urca, am ajuns pe Gunung Stong, am facut poza de varf, am coborat la vale, si am ajuns aproape terminati inapoi la poarta rezervatiei, pe la ora 4 pm.

De acolo am luat o masina si am petrecut urmatoarele 6 ore in mancatoria de care v-am povestit. Am mancat un mee goreng (niste noodlesi) destul de prost facut, niste fructe al caror nume nu le stiu, obositi dar foarte foarte fericiti :)

Raportul asta de tura nu ar fi complet daca n-as pune si poze cu diverse taratoare pe care le-am intalnit pe drum. In ordinea numerelor de pe tricou, iata-le:

Furnici:

Miriapozi:

Fluturi: