Articol scris de Dinu si Marlene MITITEANU pentru Romania Pitoreasca

        Noi, doi clujeni, ne-am dus acolo caci stiam ca Aradul,  oras de campie, a avut si are multe si active cluburi de munte, de alpinism, de speologie. Stiam din program ca vom vedea proiectii din activitatea lor.  Ne atrageau mai ales doua nume: Cristian Tecu din Timisoara si Zsolt Török din Arad. Cristi este invitat special la mai toate manifestarile de acest gen, caci suitele sale de imagini si filmele sale sunt cu totul deosebite, atat prin calitatea imaginilor si a regiei, cat si prin cea a comentariului. Vineri seara a cules din nou prelungite aplauze pentru: The Finished Forest; Reggae; Khan Tengri, Domn al Spiritelor; O calatorie spre Centrul Pamantului; Noi, pur si simplu; Dincolo de neguri; Trei frienduri in Petit Dru.

Si pe Zsolt il stim de multa vreme; el este nu doar un talentat si pasionat  alpinist ci si un suflet sensibil care reuseste ca prin cuvintele  cu care insoteste imaginile, sa le dea si viata, facandu-i pe spectatori sa simta macar o parte din trairile si sentimentele sale din timpul ascensiunilor.  

Sambata seara am vazut din nou  imagini din munti si din pesteri. Alpinistii ne-au urcat pe Cerro Aconcagua din America de Sud si ne-au purtat prin Alpi, Caucaz, Pamir.  Speologii, acei oameni temerari care fac « alpinism invers » si in intuneric,  ne-au aratat frumuseti din "muntele de sub pamant" din Romania,  din Albania si  din Mexic (Clubul Speowest Arad ), dar si doua suite de filme cu imagini de cosmar: sali si rauri subterane inundate de mii de PET-uri si de tot felul de alte mizerii. (Centrul de Protectie al Mediului Bihor, Cercul Militar Beius ).  Pesteri (de ex.Pestera Campeneasca  din platoul carstic Vascau), care au fost pana nu de mult adevarate opere de arta ale naturii, care aratau ca niste sali dintr-un muzeu de arta, au devenit gropi de gunoi ! Revoltator !

Seara de proiectii a incheiat-o desigur Zsolt. Imaginile din filmul sau  “Sunetul linistii”, noi  le   consideram  o “simfonie”. Iar comentariul filmului  ( a aparut ca articol in RP nr.433-434 ) il consideram o “poezie”. E un film ce ne deschide o fereastra spre sufletului alpinistului  Zsolt Torok, care este si un mare si impatimit iubitor al naturii, al Frumosului.  Au urmat apoi mult asteptatele  imagini fotografiate si filmate de Cristi si de Zsolt  in timpul ascensiunii lor pe Pilierul Walker din renumitul perete nordic Grandes Jorasses din Alpii Francezi. Pe noi ne-a impresionat usurinta cu care urca Zsolt cap de coarda, avand in spate un rucsac mare si plin, iar el incarcat ca un pom de Craciun   cu anouri, bucle, carabiniere, friend-uri, "nuci"si alte « unelte » de alpinism... Modestia cu care ne-a povestit  ascensiunea ne-a  dovedit  inca o data ca se pregatise temeinic si fizic si psihic pentru a face fata acelui mitic traseu. Speram ca va scrie el in revista Romania Pitoreasca despre ei doi, despre cealalta echipa (Török Ianos din Cluj si Daniel Marc din Targu Mures) si despre "echipa de sprijin" – cei ramasi la refugiu sa-i urmareasca si sa-i intampine cum se cuvine.

            Ca "parte practica", aradenii nu au organizat demonstratii si concursuri pe stanca, ci... in parcul statiunii. Dar nu fara legatura cu alpinismul !  Caci alpinistii care locuiesc departe de munti, au imaginat diverse modalitati de a-si testa si imbunatati aptitudinile pentru catarare.  S-a organizat un concurs care a testat finetea miscarilor si simtul echibrului: urcare cat mai sus pe lazi goale de bere pe care si le tot adauga sub picioare fiecare concurent, lazi “servite la mana” cu ajutorul unei cordeline-funicular. Desigur ca pentru momentul cand se darama coloana, omul era asigurat de sus (aici din doi copaci) si ramanea cateva secunde suspendat in aer! Asa ceva vazuse Zsolt  in Germania. Nu stim care e recordul acolo, dar  in Arad  s-a ajuns la 32 lazi, iar la Moneasa la 30. Chiar si unii spectatori  au devenit concurenti ! Printre acestia  si o mama care n-a facut in viata ei alpinism sau speologie, si fetitele ei ! Cei de pe primele trei locuri au primit premii. Iar ceilalti  concurenti care au urcat minim 10 lazi au primit cate o diploma. Deasemenea  Clubul Condor Arad a oferit tuturor participantilor harti cu zona Moneasa .

Speologii (Serviciul Salvamont si Salvaspeo Bihor; Serviciul Salvamont si Salvaspeo filiala Stei, Serviciul Salvaspeo Arad, cu concursul Speowest Arad ) au instalat in imediata apropiere o tiroliana, unde s-au facut demonstratii de salvare.  

            La Centrul de Informare Turistica al statiunii am vizitat  doua interesante expozitii : una de fotografii, multe dintre ele cu subiect montan si una intitulata „Radacini cu chip de poveste”.  Cea de a doua  ne-a   impresionat atat prin spiritul de observatie al artistului care a vazut arta in niste radacini din padure pe care le-a lacuit si asupra carora a interveni foarte putin, dar pe care le-a “botezat” cu nume deosebit de inspirate, nume ce le creste  valoarea artistica.  

            A doua seara s-a incheiat langa un "foc de tabara" cu  mici, carnati, bere si mai ales cu povesti pe grupuri si grupulete de vechi si de noi prieteni. Buni prieteni intre ei si  buni,  statornici si respectuosi prieteni si ocrotitori ai Mariei Sale Muntele.