Zsolt Torok, membru al clubului Explorer-filiala Arad a plecat pe 14.06.in expeditia internationala condusa de Gh. Dijmarescu pe K2.

Inainte de plecare a avut loc un moment emotionant la KM 0, situat in fata Primariei Arad, cand Zsolt s-a intalnit cu oficialitatile locale, reprezentanti ai mass media, colegi de la clubul Explorer, precum si cu alti prieteni, toti urandu-i bafta si mult, mult succes.

Urmariti aventura lui Zsolt pe blogul sau www.torok.ro

 

K2 este al doilea munte, ca şi înălţime, din lume.  Are 8611 m, iar Everest – 8848 m. Dintre cei 14 optmiari, – vârfuri care depăşesc 8000 m-, K2 este considerat cel mai dificil şi totodată cel mai periculos munte din lume. Muntele se află în masivul Karakorum, Pakistan, în Asia Centrală, regiunea Baltoro (lângă al doilea gheţar din lume ca extindere şi lungime), la aproximativ 10 zile de mers pe jos din ultima localitate, Ascole. Marşul de apropiere este cel mai lung din toate expediţiile care vizează vârfuri de peste 8000 m, însemnând aproximativ 110 km într-o regiune sălbatică, dominată de vârfuri celebre: Trango Tower, Gasherbrum I, Gasherbrum II, Broadpeak şi într-un final K2.

Tabăra de bază este la 5000 m, iar de aici membrii expediţiei montează patru tabere intermediare pentru a putea urca vârful în condiţii favorabile de vreme. Aclimatizarea, fără de care organismul nu este capabil să suporte lipsa oxigenului şi a presiunii, se face treptat, urcând şi coborând pe munte între taberele amintite mai sus.

Traseul ales este cel clasic, pe Creasta Abruzzi, traseul primei ascensiuni din 1954 (primii care au atins vârful K2 au fost Lino Lacedelli şi Achille Compagnoni în cadrul expediţiei italiene organizate de profesorul Ardito Desio). Din tabăra de bază se urcă în T1, care este la 6100 m,  apoi  T2 la 6750 m, T3 la 7500  m şi T4 la 7900 m, de unde se porneşte spre vârf. Dificultăţile cele mai mari din punct de vedere tehnic, sunt până în T3, traseul fiind parcurs în escaladă pe gheaţă şi stâncă, cu ajutorul corzilor fize şi a scărilor metalice montate tot de alpinişti, depăşind astfel pasajele celebre cum ar fi House Chimney, Black Piramid sau Bottleneck. Odată depăşite aceste obstacole, alpiniştii trebuie să înfrunte lipsa de oxigen şi presiunea scăzută, care la peste 8000 m este de 30% faţă de nivelul mării.

Ceea ce face din K2 un obiectiv atât de greu de atins, în afara dificultăţilor oricărui optmiar, sunt capriciile vremii, căderile de pietre, avalanşele şi ruperile de seracuri. Statistica muntelui este foarte tristă. Dintre cei care reuşesc să atingă vârful, 30% nu se mai întorc. Pâna în prezent peste 70 de alpinişti şi-au pierdut aici viaţa printre care şi primul român care a încercat vârful, Mihai Coroianu.

Vârful K2 a fost urcat în premieră românească de timişoreanul Horia Colibăşanu în 28 iulie 2004. Tot aici trebuie să amintim că alpinistul român Horia Colibăşanu a urcat 14.000 m (însumarea ascensiunilor în scopul aclimatizarii şi echipării taberelor), pentru 3600 m, diferenţa de nivel din tabăra de bază până pe vârf.

Despre şansă şi noroc aş menţiona atât, că pe acest vârf, timp de câţiva ani, nu s-a putut urca. Asta datorită vremii rele ; timp de 3 ani nicio fereastră de 4 zile de vreme bună necesară pentru o încercare, nu a existat. În anul 2008 s-a întâmplat cea mai cumplită tragedie pe K2; atunci, în urma prăbuşirii unui serac, (bloc imens de gheaţă, măsurând înalţimea de 50 m), au murit 11 oameni. Pe acest munte supranumit şi Muntele Mare în Pakistan, în afară de pregătirea mentală, de experienţa necesară şi de pregătirea fizică, toţi alpiniştii, indiferent de cât sunt de buni, au nevoie de mult noroc şi de îngăduinţa muntelui. Luând toate acestea în considerare, concluzia este că acest munte reprezintă una din cele mai mari provocări în alpinismul mondial.

Expediţia organizată de Gheorghe Dijmărescu, cetăţean american, cu o vastă experienţă, având la activ peste zece ascensiuni încununate cu succes pe Everest şi cu două tentative deja pe K2 (cota atinsă în 2009 este 8300 m, din 8611 m), are ca scop ascensiunea acestui vârf. Ceilalţi membri sunt Christian Stangl, recorder mondial în proiectul 7 Summits, la viteză şi multe alte vârfuri, soţia domnului Dijmărescu, Lhakpa Sherpa, de origine nepaleză, cu şase ascensiuni reuşite pe Everest, un şerpaş, Zsolt Torok, alpinist arădean, doi skiori americani şi Lvo Meier, un alpinist de naţionalitate germană.

Durata expediţiei este de aproximativ două luni şi jumătate, începând din 15 iunie 2010 şi până la sfârşitul lunii august 2010.