A doua zi am făcut aprovizionarea cu alimente, apă şi motorină. Am părăsit portul cu destinaţia Balcic aflat la 19 mile nord de Varna. A venit rândul lui Ciprian să ia primele lecţii de navigaţie; a învăţat unde e pupa şi cine cântă la prova. Apropiindu-ne de intrarea în port am anunţat în canalul 16, conform uzanţelor, în limba engleză că yachtul Phoenix cere permisiunea să intre în marină. Replica a venit promt intr-o limbă română cu accent bulgăresc: “Da' ce, Phoenix, nu mai ştim să vorbim româneşte?!” Era comandantul portului care cunoştea bine yachtul şi pe skipper-ul Adrian Albu, fiul lui Marius. Am tras la ponton şi am încheiat formalităţile. Era deja seara, aşa că am planificat pentru a doua zi vizitarea oraşului.

 

        Balcicul a fost fondat in secolul al şaselea, Î.H. Golful care adăposteşte localitatea reprezenta un loc sigur pentru comercianţii care aşteptau vremea prielnică pentru a depăşi capul Kaliacra. Oraşul era cunoscut şi ca important centru pentru fabricarea vinului; numele grecesc era Dionysopolis.

 

        În jurul localităţii dealurile albicioase contrastează puternic cu vegetaţia bogată; acest lucru a atras-o şi pe Regina Maria şi a ales acest loc pentru a construi în 1924 un ansamblu de clădiri numit generic “Castelul Reginei Maria”. Acest complex muzeal este înconjurat de o grădină botanică vastă având numeroase specii de arbori şi de plante diverse. Am vizitat şi noi aceste locuri şi am constatat numărul mare de turişti veniţi din toată lumea. Un tur prin Balcic nu ar fi complet dacă nu treceţi şi pe la unul din restaurantele cu nume româneşti, de exemplu: “La Ariciul”; meniul este în limba română iar chelnerii nu mai ştiu ce să-ţi ofere mai bun, evident, toate vorbite în limba noastră.

 

        După acest tur de forţă prin Balcic am stabilit ca a doua zi de dimineaţă să ne îndreptăm spre o nouă destinţtie. La ora 6 dimineaţa am părăsit portul; abia se lumina de ziuă. Am navigat cu vânt strâns cale de aproape 40 de mile. Următoarea oprire a fost Nesebar. Pe parcursul acestei etape Ciprian a avansat în ale navigaţiei; şi-a însuşit termeni noi exersând mnemotehnic( de ex. terţarol=- trei care rolează).

 

        De la distanţă peninsula Nesebar apare ca o insulă. Numeroase stânci se întind la E de Nesebar; se cere mare atenţie la traversarea acestei zone.

 

        Am intrat în micul golf ce serveşte ca loc de acostare. Am tras la un dig lângă un yacht polonez. Nu ne aşteptam să vedem atâtea ambarcaţiuni. Sunt numeroase vase mici de croazieră. După ce am asigurat yachtul am plecat să vizităm Nesebarul; se lăsase întunericul. Am făcut un tur scurt prin oraş după care foamea ne-a indicat un restaurant la malul mării unde ne-am delectat cu bunătăţi. A doua zi am vizitat, filmat şi fotografiat tot ce s-a putut.

 

        Nesebar este o cetate veche. În perioada Greciei şi a Romei Antice era un port foarte căutat de către navigatorii care călătoreau între Constantinopol şi Dunăre. În ultimii ani a devenit o cunoscută colonie pentru artişti. Este declarat de UNESCO rezervaţie arhitecturală şi arheologică. Se găsec aici 41 de biserici construite între secolele 6-17. Câteva dintre ele conţin fresce deosebit de bine păstrate. Numeroşii turişti care vizitează acest loc sunt atraşi de atmosfera boemă. Mulţi artişti expun aici produsele muncii lor. Restaurantele pitoreşti, terasele de la malul mării devin neâncăpătoare în serile răcoroase de vară.

 

        După ce am petrecut o jumătate de zi documentându-ne prin Nesebar am decis ca timpul rămas să-l petrecem după plac. Băieţii au plecat cu barca în larg pentru ca Ciprian să aprofundeze cunoştinţele însuşite din tainele navigaţiei. Eu am preferat plaja la malul mării. Bucuria nu a ţinut mult nici pentru unii nici pentru alţii deoarece vremea s-a inrăutăţit. Vântul a crescut în intensitate ajungând până la 25 de noduri. Cu greu au revenit cu yachtul în port. Aproape de intrarea în golf, Marius a constatat că s-a rupt cureaua de la pompa de apă. Situaţia devenea dramatică; motorul nu mai putea fi folosit. Au intrat cu vela numită “foc” în incinta portului şi au pus ancora. Locul de ancoraj era expus vântului de S-V ceea ce determina valuri mari. Marius a schimbat repede cureaua. Problema era că datorită furtunii din larg toate ambarcaţiunile s-au retras în port; digul unde ne legasem iniţial nu mai permitea acostarea. Am discutat această problemă prin telefon cu băieţii. Soluţia a fost ca eu să încerc să negociez cu posesorii de bărci din port să ne ajute să ne legăm undeva. Deşi câţiva nu au fost de acord cu acest lucru, marea majoritate au sărit în ajutor. Cu greu am reuşit să ne legăm între două yachturi. Sunt experienţe inerente în navigaţie.

 

        Ultima seară in Nesebar am petrecut-o intr-un restaurant deosebit amenajat dar şi cu preţuri pe măsură. Dimineaţa la ora 5 am părăsit Nesebarul şi ne-am îndreptat spre Varna. Croaziera a luat sfârşit. Am petrecut o ultimă seară în Varna.

        A fost o călătorie plăcută care ne-a îmboăţit sufleteşte şi nu numai. Din Metro Varna am luat o cantitate apreciabilă de amintiri sub formă de zacuşti, calupuri de brânză şi câteva sticle de rachie. Asta a fost ultima lecţie bulgărească de navigaţie pentru prietenul Ciprian.

 

Pozele sunt aici.