Dupa 14 ore de mers cu autobuzul timp  in care majoritatea echipei a dormit sau a cantat (cu subsemnata conducand oracaielilie), am ajuns in statul Perlis, la granita Malaeziei cu Tailanda.

Imediat ce ne-am cazat la hotel (hotel Federal in Kangar, daca intereseaza pe cineva), mie nu mi-au trebuit mai mult de zece minute cred sa adorm. A doua zi  am ajuns la prima faleza de catarat, in parcul Gua Kelam. Traseele au fost neinteresante si chiar usurele. Prima catarare a zilei si a calatorile m-a gasit pe un traseu populat de un cuib de viespi care s-au jucat de-a kamikazele cu mine. De doua ori.

Am schimbat si ne-am mutat in alt parte unde am catarat pana la pranz, cand toata lumea (mai putin eu, va vine sa credeti?) a zis sa mergem la masa. Am mers sa cautam ceva de mancare, dar a fost cam greu pentru ca Gua Kelam se pare este langa un fost oras minier, care, ca si la noi, era aproape parasit. In cele din urma am gasit ceva de mancare intr-un templu chinezesc. In afara templului ardeau niste bete imense (pe post de tamaie banuiesc). Cred ca eram primul om alb care sa vizitteze partile alea pentru ca toata lumea ma urmarea ca pe urs. Mai o ploaie mica, mai un traseu micut, a doua parte a zilei ne-a gasit de partea cealalta a unei pesteri imense, din nou la catarat. Din pacate, cum am pus buclele pe mine, cum au vazut colegii ca si in traseul acela sunt viespi, asa ca Sandra si cu mine ne-am intors la zona de dimineata. Am inceput sa urc pe un 6b dar pe la al doilea spit a inceput sa ploua torential asa ca a trebuit sa descatar. Ne-am strans sub un acoperis si am jucat carti pana seara cand am plecat cu totii (cei care ramasesera de partea cealalta a pesterii erau protejati de o surplomba asa ca ei mai catrau inca). Cat timp descataram o familie de malaezi statea sub viitorul nostru adapost si se uitau cu totii la noi. Cand am ajuns acolo, ne-au invitat la masa si ne-au intrebat daca nu cumva mai cataram azi sau maine acolo, ca le place sa se uite :) Cu toate puse cap la cap, prima zi a fos dezamagitoare si nu m-as mai intoarce in Gua Kelam pentru nimic in lume, nici macar pentru ardeii iuti care cresteau peste tot sau pentru cascadele artificiale.

A doua zi ne-a gasit la Bukit Keteri, Alti bani, alta distractie, alta ploaie torentiala de dimineata. Din fericire, ploaia s-a oprit si ziua de catarat a fost superba. Am catarat o groaza de trasee foarte frumoase si greute chiar. Multe dintre ele au fost batute de o echipa internationala de cataratori sponsorizati de Mammut. Banuiesc ca la nivelul lor standardele sunt altfel, ca altfel nu imi inchipui cum exista 5 (UIAA) cu tavan :) Dupa masa, Doris si cu mine am plecat in explorare prin pesterile de deasupra falezelor. Nu a trebuit decat sa urcam solo vreo 3-4 metri, dupa care sa o luam pe o scara si dupa aceea sa trecem un mic traverseu asigurate . Privelistea de sus era extraordinara. Ne-am prostit prin pesteri ... Ne-am uitat la baieti cum se chinuiau pe un 8c+...

A treia zi toata echipa s-a dus in Thailanda (ca doar eram la granita, nu?) Mai putin eu, caci mie imi trebuia viza si nu se dadea chiar instantaneu. Ca sa nu raman singura Sanda a ramas cu mine. Am stat 5 ore in minunatul orasel Padang Besar unde nu este absolut nimic de facut (ca doar toata lumea se duce in Thailanda, ca e la 5 minute de mers) Plus ca, din nou spun, Perlis este un stat puternic musulman. Cica la un moment dat a fost un cinematograf in Kangar, dar fetele si baietii trebuiaua sa stea in jumatati diferite ale salii iar sala trebuia luminata pe parcursul filmului (cinematograful a dat faliment). In lipsa de meniu in engleza sau cu poze, am invatat cum sa comand mancare cu degetul: se cheama chelnerul, se arata spre mancarea de la masa vecina, se spune Satu ("unu") si se ridica si degetul aratator pentru siguranta.  

Urmatoarea zi ne-a gasit din nou in Bukit Keteri. Tot atatea trasee, la fel de frumoazse. Ziua a fost inegurata de faput ca unul dintre baieti a cazut si si-a scrantit glezna foarte nasol. La indemnurile ghidului nostru care probabil ca urma sa isi ia un comision bazat,  s-a hotarat sa se duca la un sensei din localitate sa ii maseze piciorul. Din pacate, probabil ca i-a facut mai mult rau decat bine pentru ca seara cand am ajuns inapoi in Kangar a fost la spital si si-a facut o radiografie si a aflat ca de fapt glezna lu inu era scrantita ci rupta (la ora asta are deja doua suruburi in glezna si ne asteptam cam la 6 luni recuperare - cunosc insa tipul asta de fractura si cred ca o sa fie mai mult. Brrrrrrrrr ....

Sandra, Doris, Teck Chew si cu mine am plecat dupa aceea in Kuala Lumpur. Nu imi permiteam sa stau mai mult, asa ca ne-am mai catarat la un gym in KL unde am terminat si eu primul 6c+ pe calatoria asta (pacat ca a fost de plastic). Am luat avionul spre Singapore si iata-ma inapoi la munca.