Ajung la Madrid cu famoasa compania Iberia. Aici ni se interzice accesul la birourile din aeroport ale Iberia si suntem trimisi, cei in tranzit, sa ne luam boarding cardurile de la o chicineta. Unde un tip transpirat, mic, gras, cret si depasit de situatie (imbracat cu un sacou rosu!), se certa de zor cu o armata de evrei israelieni.

1.Tura in Piatra Craiului

2 .Participanti: Marius Albu si Radu Turta

3. Perioada 07-09.04.2008

4. Dificultate zapada, Radu incepator

5. Locatii: Zarnesti, Cabana Curmatura, Creasta Nordica( Vf. Ascutit, refugiul Vf. Ascutit, Vf.La Om )

Pozele sunt aici.

Cu ceva timp in urma am facut primul traseu din viata mea in

intregime pe friend-uri si nuci.

 Pozele sunt aici

Dupa ce am scapat ca prin urechile acului de la a fi facuti turturi, lasati sa se dezghete la timp pentru inceputul adevaratului sezon in Parinacota, ne-am rasplatit cu o masa imbelsugata la singurul restaurant care mai ramasese deschis in Putre. Am avut de mancare o delicioasa supa cu aroma nedefinita si cateva chifle uscate. Pe langa aceasta, am avut parte si de nepretioasa companie a proprietarului restaurantului. Persoana simpatica si vorbareata de altfel, cu care Catalina si cu mine avusesem prilejul sa stam de vorba cu cateva saptamani in urma, cand venisem sa cumparam mere. Atunci ne-a intrebat de unde suntem, cu cat se vand merele in Romania, ce vand chilean este la mare pret la noi, cum de suntem atat de buni la gimnastica, ce produce Romania ("hoti!" zice Catalina in romaneste), ca sa vina antrenorul nostru de gimnastica in Chile, sa nu se duca la bolivieni, sa moara bolivienii de ciuda ... Cam tot astfel de intrebari era in repertoriul lui si in noaptea aceea, numai ca noi din pacate nu imi puteam raspunde decat cu niste mormaieli. Era aproape unu noaptea si eram rupti. A doua zi de dimineata am pornit-o la drum spre sud. Ne-am oprit in Arica, unde, la marginea Pacificului, am facut (din nou) ordine in echipament. Cu foarte mare mirare am descoperit in bena furiei rosii un mare bolovan care-i servise Catalinei drept scaun in Parinacota, la 4800! L-am lasat la marginea Pacificului ... ce noroc daduse peste el, neam de neamul lui de roca vulcanica nu visase sa vada Pacificul!!

Pozele sunt aici! 

Si uite asa incepe povestea noastra in Parinacota. Am urmat drumul printre dune pana cand am dat de o duna aproape verticala pe care nu o mai puteam trece cu furia rosie, asa ca a trebuit sa punem tabara acolo. Eram la 4600 m in mijlocul desertului. Am schimbat nisipul pe cenusa si roca vulcanica. Cenusa, roca vulcanica si ocazionalii iepuro-canguri (sare ca un cangur dar are urechi de iepure si se numeste vizcacha) vor fi alaturi de noi (primii doi mai aproape decat ne-am fi dorit) pentru urmatoarele zece zile.

Pozele sunt aici!